Poveste despre clasa pregătitoare

click for more photos

click pentru mai multe fotografii

După ce a petrecut o zi de școală alături de elevii clasei a III-a de la Școala Gimnazială „Elf”, în cadrul stagiului de practică derulat în parteneriat cu Fundația Danis și Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Bianca Ilie (studentă în anul III la Comunicare și PR) a avut ocazia de a scrie despre încă o zi de școală, de data aceasta petrecută cu elevii din clasa Pregătitoare B.

Iată… povestea:

„Those who know, do. Those that understand, teach” (Aristotel)

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti…

Cred că așa ar trebui să înceapă orice istorisire cu elevii de la Școala Elf. Săptămâna aceasta am intrat din nou în poveste și am fost, alternativ, când unul dintre piticii Albei ca Zăpada, când Albă ca Zăpada însăși. M-am jucat și m-am bucurat ca un copil, alături de copii. Vorbesc despre elevii din clasa pregătitoare de la Școala Elf, niște întruchipări ale inocenței, istețimii și gingășiei. Ziua pe care am petrecut-o alături de ei a fost de departe cea mai frumoasă experiență din ultima vreme și, deși mă așteptam să mă obosească puțin agitația copiilor, s-a întâmplat exact opusul: m-am încărcat cu energie și am primit dovezi de afecțiune care să-mi ajungă mult timp de acum înainte. Nu am putut să nu mă implic în activitățile micilor școlari, însă, cu un drum, mi-am îndreptat atenția și către cei ce inspiră și educă: profesorii.

Modul de lucru cu elevii din clasa pregătitoare de la Școala Elf este unul foarte interesant și foarte bine organizat. Mi-a plăcut rigurozitatea cu care se respectă programul, înțelegerea foarte clară a sarcinilor atât de către profesori, cât și de către elevi, dar și faptul că aceste lucruri nu intră în contradicție cu libertatea de a se exprima, de a se juca, de a crea, oferită copiilor.

Doamnele profesoare Laura Pamfiloiu și Andreea Boca mi-au servit drept exemplu pentru buna practică pedagogică. Doamna Laura Pamfiloiu este o admirabilă cunoscătoare a meseriei sale, un om cu experiență în învățământ și, după cum aveam să aflu mai târziu, o scriitoare iscusită. Mi-a făcut plăcere să îi observ atitudinea în relația cu elevii. De îndată ce a ajuns în clasă, a intrat în pielea unui personaj. S-a adaptat imediat unui alt mod de comunicare, potrivit relației cu cei mici.

De altfel, am observat această transformare și la celelalte profesoare (Andreea Boca și Ludmila Frătescu). Vocea lor, cuvintele rostite când în șoaptă, când pe o tonalitate mai ridicată, expresia feței concentrată mult la nivelul ochilor și sprâncenelor, toate acestea erau menite să îi stimuleze pe copii și să le mențină viu interesul.

Încă de la primele contacte dintre profesoară și elevi, am observat că între cele două părți există o bună înțelegere și o bună cunoaștere a rolurilor. Într-o primă fază, doamna Pamfiloiu le-a propus un fel de exercițiu de acomodare cu noul început de săptămână. Copiii au fost grupați doi câte doi și li s-a cerut să își povestească unii altora două lucruri interesante pe care le-au făcut în week-end. Un aspect mi-a atras atenția: aflați unul în fața celuilalt, copiii aveau tendința de a se prinde de mâini. Doamna profesoară mi-a spus: „Nu le-am spus niciodată să facă asta și totuși de fiecare dată se iau de mână”. Și nu mi-am putut stăpâni un gând ghiduș: „Da, poate copiii chiar ne pot învăța mai multe despre dinamica relațiilor interumane”.

Micii școlari au fost apoi angajați într-o fascinantă aventură în lumea lui Elmer, un elefant atipic, ce i-a învățat pe copii că a fi diferit este un lucru bun. Fiecare a fost implicat într-o discuție pe marginea povestirii, a fost încurajat să își exprime opinia, să își pună întrebări și să încerce să găsească un răspuns la ele. De altfel, de-a lungul zilei, am observat și am apreciat fapul că profesoarele nu vorbesc niciodată despre răspunsuri unice și nici nu le induc micuților ideea că dețin adevăruri absolute. Ele înțeleg că în relația cu elevii, importante sunt libertatea de gândire și chiar și cea mai năstrușnică idee trebuie luată în calcul și tratată cu seriozitate.

În activitățile desfășurate, copiii știau mereu ce trebuie să facă, se organizau eficient și respectau instrucțiunile. Mi s-a părut că au un simț al disciplinei care cred că le lipsește multor adulți. Se așezau frumos în rând, sub atentă supraveghere, își luau în serios responsabilitățile, puneau jucăriile la loc, își aranjau cu grijă creioanele în penar. Bineînțeles, nu întotdeauna reușeau să facă totul de la A la Z, dar pentru asta existau doamnele profesoare. Mi-a plăcut că elevul este educat în acest spirit și, totodată, că este încurajat să se descurce pe cont propriu.

Lucrul cu elevii s-a bazat mult pe comunicarea prin imagini. În pauze, copiii se jucau sau „citeau” (luau cărțile și le răsfoiau), iar pentru fiecare imagine, veneau cu propria poveste sau cu niște explicații care de câteva ori m-au lăsat cu gura căscată. Răsfoind o carte, una dintre fetițe mi-a arătat o „bufniță polară” despre care „a văzut un documentar”. Mi-am dat seama că acești copii, deși mici, receptează foarte bine informațiile din mediul înconjurător. Și aici se vede iscusința profesorului, care trebuie să își aleagă bine cuvintele și stilul. Din acest motiv, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat a fost că meseria de profesor nu este deloc ușoară. Acum le predai elevilor de clasa a V-a, peste o oră celor de la clasa pregătitoare. Tipul de interacțiune se schimbă complet. Trebuie să dai dovadă de flexibilitate și de o bună înțelegere a psihologiei elevului care se află în fața ta. Și asta nu este deloc ușor.

În ceea ce privește relația mea cu copiii, ea a început timid, dar s-a terminat cu îmbrățisări și cu „Mi-a plăcut de tine. Te mai așteptăm pe la noi”. Venind din partea unor mici ,,critici” vigilenți, aceste aprecieri m-au măgulit foarte tare. Le-am promis elevilor că o să le mai fac o scurtă vizită și mă voi ține de cuvânt.

Bianca Florentina Ilie,
studentă la Comunicare și PR, anul III

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Lectură și Scriere Creativă pentru Copii

În bucătăria noastră, cuvinte cu tâlc sunt puse în eprubete, din pipete curg picături de imaginație, iar bulbucii sunt șoapte ale poveștilor. Atenție: creează dependență! Proiect dedicat copiilor din clasele primare.

%d blogeri au apreciat asta: